Pentru a înțelege cum a evoluat statutul femeii contemporane, este necesară o trecere în revistă a rolurilor pe care le-a avut aceasta pe parcursul timpului, încă din epoca primitivă. Astfel, vor fi mai ușor de identificat originile unor comportamente, atitudini și prejudecăți existente în rândul societății actuale cu privire la multiplele roluri ale femeii moderne raportate la mediul căruia îi aparține: familie, serviciu, societate.

Societățile tradiționale. Diviziunea rolurilor în familie

Istoria ne arată că bărbaţii şi femeile aveau roluri diferite în multe societăţi tradiţionale, aşadar au evoluat diferit. Bărbaţii erau vânători, în timp ce femeile erau culegătoare. Faptul că cel care întreprinde aceste acte este aproape întotdeauna bărbatul, leagă această idee cu dorinţa lui de a ocupa rolul înţeleptului, rolul furnizorului de hrană şi rolul cuceritorului în societăţile umane. Cu această idee ca temei, teoriile evoluţiei umane s-au axat pe activităţile bărbaţilor şi nu pe cele ale femeilor, ca parte centrală a puterii de adaptare a indivizilor.

Deoarece în societatea primitivă asigurarea nutrienților ocupa un rol foarte important iar femeile, în cele mai multe cazuri, nu puteau procura singure hrana, ele încheie o înţelegere cu bărbatul doar dacă acesta doreşte să îi ofere garanţii, ca partener. Astfel, în timp ce bărbații erau absenți, femeile devin responsabile de menținerea gospodăriei și de creșterea copiilor, dezvoltând, în cele din urmă, un simț de protecție mai sporit asupra acestora.

Am putea afirma că tocmai această relație naturală și puternică a mamei cu copilul său a fost principala constrângere a mamelor primitive de a fi supuse unor condiții mai severe de muncă și de trai.

Despre o așa-zisă eliberare a femeii din rolul de “culegător” se poate vorbi în momentul în care bărbații au fost de acord să cultive pământul alături de ele, dar și mult mai târziu în istorie când prizonierii de război nu mai erau uciși, ci transformați în sclavi. În acel moment, femeia își îndreaptă atenție din ce în ce mai mult către copii, investind timp în creșterea și educaţia acestora.

Femeia în Antichitate

Odată cu trecerea anilor, căsătoria își schimbă natura, dintr-o uniune care seamănă mai degrabă a parteneriat, într-o formă de instituție, respectată de mare parte, a membrilor comunității. Totuși, rolurile membrilor familiei rămân aceleași: femeia are rolul de soție, mamă, administrator al gospodăriei, pe când bărbatul continuă să se implice în activități ale obștii, politică, războaie. Femeia este cea care are în grijă și bătrânii familiei, deoarece, în Anchitate, simțul de apartenență la un anumit grup este foarte dezvoltat, iar interesul acestuia prima, în cele mai multe cazuri, față de interesul individual.

Cu toate acestea, atunci când ne referim la femeia acelor timpuri, nu putem avea doar această imagine descriptivă a rolului ei în societate, deoarece condiția femeii era foarte mult determinată de cultura căreia aceasta aparținea.

 Femeile în Evul Mediu. Redescoperirea frumosului

Evul Mediu aduce la lumină o nouă latură a femeii, rolul în societate fiind din ce în ce mai importantă. Odată cu suprimarea dreptului la tutelă, femeile nu mai sunt un bun aflat în proprietatea soţului, capul al familiei. Ele au dreptul de a deţine bunuri materiale sau de a le vinde, iar în Anglia, pentru femeile nobile, s-au instituit şi drepturi civile (de a scrie un testament, de a participa la acţiuni juridice, de avea drept de semnătură etc.).

Vreme de mai bine de o mie de ani oamenii își canalizaseră energia spre dezvoltarea intelectului uman, a competențelor și a abilităților. Totuși, sub influența orientală, oamenii încep să fie din ce în ce mai încântați de lumea materială, de plăcerea culorilor și senzația tactilă oferită de diverse obiecte. Dragostea începe să fie un sentiment râvnit de mulți, cântat de trubaduri și întruchipat în opere de artă vii care au în centrul lor femeia și frumusețea ei. În poezie a fost posibilă inversarea tradiționalei supuneri a femeii în fața bărbatului. Asta în condițiile în care sexualitatea femeii încurajează o nouă formă de iubire spontană accesibilă celor din clase sociale diferite care văzuseră în instituția căsătoriei un agent de control social.

Din momentul în care poligamia este condamnată de Biserică, iar femeile obţin dreptul de a-şi da consimţământul pentru căsătorie, apare şicurțenia, ca ideal cavaleresc, şi idealizarea femeii în literatura trubadurilor.

Totuși, nu toate femeile se bucurau de aceste privilegii în Evul Mediu. Mare parte dintre ele erau pregătite încă de mici copile pentru a deveni neveste şi mame. Cele din rândul nobilimii își cultivau talentele şi aptitudinile, pe când cele din clasele inferioare erau obligate să înveţe să lucreze inclusiv munci specifice bărbaţilor, multe ateliere meşteşugăreşti fiind alcătuite majoritar din femei.

Cele care nu doreau o viaţa domestică, aveau opţiunea de a merge la mănăstire unde puteau obține o funcție importantă și să exercite o autoritate care nu li se permitea în afară. În Evul Mediu însă nu erau foarte multe călugăriţe deoarece era necesară o contribuţie financiară foarte importantă pentru a fi admise iar fetele din clasele inferioare nu au avut acces.

Astfel, pentru femeie existau doar două alegeri considerate respectabile: soția supusă sau călugărița dedicată religiei, însă nu toate femeile optau pentru una dintre aceste prototipuri, ceea ce determină existenţa altor roluri ale femeii în acea perioadă: scriitoare, artistă, curtezană, vrăjitoare etc.

Femeia modernă

Dacă în Antichitate și în Evul Mediu condiția femeii erau una influențată de relația ei de subordonare bărbatului, odată cu industrializarea, respectiv cu implicarea progresivă femeilor în muncile specifice bărbaților, aceasta începe să se bucure de un nou statut. Mai exact, femeile încep să își schimbe axa priorităților și își dedică din ce în ce mai puțin timp vieții exclusiv domestice în detrimentul unei vieți sociale dobândite odată cu angajarea acestora pe diverse posturi care le obligă să petreacă mai mult timp în uzine, fabrici și ateliere decât în sânul familiei având grijă de copii.

Un pas important făcut de societate în recunoașterea și acceptarea rolului important al femeii este făcut în momentul în care acestora le este garantat dreptul la vot, poate unul dintre cele mai importante drepturi într-o societate democratică. Deși această dorință a femeilor s-a înfiripat în conștiința lor încă din timpul Revoluției Franceze, primul stat care a acordat acest drept a fost Finlanda (1906), după o lungă perioadă în care votul era un privilegiu doar al celor bogați, exclusiv bărbați. Ulterior, în apropierea primului război mondial și în perioada interbelică, mare parte din țările Europei au reglementat dreptul la vot al femeilor, urmând ca mai târziu acesta să fie stipulat și în legea internațională, în ”Declarația Universală a Drepturilor Omului” (1948) și în “Convenția pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare a femeilor” din 1978.

În România femeile au devenit capabile oficial de a-și exercita dreptul de a-și alege conducătorii în 1938. Odată cu instaurarea comunismului, mai ales în timpul regimului lui Gheorghe Gheorghiu-Dej care a încurajat implicarea masivă a femeilor într-o formă de activitate salariată. Cu toate acestea, femeile nu se bucurau de cadrul legislativ care să le permită o evoluție ierarhică sau accesul la unele funcții de conducere. Dimpotrivă, discursurile oficiale comuniste încurajau viața de familie a femeilor, acestea fiind elogiate ca niște eroine în momentul în care își îndeplinesc datoria de a fi mame.

Odată cu sfârșitul dictaturii comuniste, femeile românce devin din ce în ce mai implicate în viața profesională. Ele își doresc drepturi și recompense egale cu ale bărbaților. Au acces la același tip de educație și locuri de muncă. Totuși, oricât de mult ar încerca să fie considerate egale ale bărbaților, femeile întâlnesc o barieră culturală care le impune acestora să respecte cutumele unei societăți patriarhale unde femeii îi este rezervată funcția de adiminstrator al gospodăriei și responsabil de creșterea copiilor. Astfel, mare parte din femeile contemporane se văd în fața unor situații în care trebuie să-și organizeze timpul astfel încât să poate îndeplini ambele roluri: soție/mamă și femeie de carieră.

Articol scris de Irina Răduță, membru al echipei de implementare a Proiectului ”Să redescoperim școala”