Dacă bărbaţii au fost dintotdeauna consideraţi sexul puternic, lucru luat ad-literam datorită constituţiei lor biologice, femeile au demonstrat la rândul lor că dispun de putere pe planuri similare bărbaţilor. Sigur, s-ar putea spune că există femei cu fizic asemănător bărbaţilor, dar acest lucru apare pe o nişă redusă de femei care fie vor să demonstreze ceva (lor sau altora), fie consideră că e drumul cel mai potrivit pentru ele. Că mulţi bărbaţi nu suportă concurenţa, este un motiv de asemenea uşor de înţeles. Bărbatul se consideră adesea mai bun decât femeia, pentru că istoria îi întăreşte această părere. Istoria îi spune că cele mai numeroase personalităţi marcante ale trecutului au fost bărbaţi. Că femeile importante sunt puţine la număr, că sunt de o realizare obscură, că regele este întotdeauna autoritatea, chiar şi peste regină.

Dar ce anume îi face pe bărbaţi să fie mai buni? Sunt ei mai buni, de fapt? Ei bine, în unele privinţe, da. Biologic, s-au constatat multe diferenţe între bărbaţi şi femei, lucru care a dus la diferite specializări. Bărbatul a devenit genul care apără, vânează, care se ocupă de integritatea exterioară a familiei, aducând hrana şi protejând de răuvoitori. Femeia, în schimb, înzestrată cu abilităţi afective mult peste cele ale bărbatului, a devenit stâlpul de rezistenţă pentru integritatea interioară a familiei, ocupându-se în special de creşterea şi formarea copiilor, precum şi de mulţumirea bărbatului. Dar acestea sunt lucruri arhicunoscute, altfel spus, nimic nou. Şi este absolut natural ca din aceste diferenţe să apară prejudecăţile. Întotdeauna un tipar bine propagat va da naştere la reacţii similare, care contopite vor duce la formarea unei mentalităţi. Şi mentalitatea generală este că femeia nu poate face tot ce poate face bărbatul. Ce nu se atinge frecvent, însă este la fel de valabilă reciproca, cum că nici bărbatul nu poate face tot ce poate femeia.

Dacă ne raportăm la era actuală, se poate constata cu uşurinţă o omogenizare a activităţilor ambelor sexe, ceea ce face tot mai învechită gândirea menţionată anterior. Dar asta nu spune decât că statistic, femeia devine tot mai acceptată în posturi destinate în trecut exclusiv bărbaţilor. Să nu uităm că la fel ca şi votul, femeile au muncit mult până să obţină drepturi similare bărbaţilor, ceea ce le conferă un statut superior. Adică bărbaţii s-au născut cu acele drepturi, femeile le-au câştigat, situându-le pe o scară a aprecierii deasupra bărbaţilor!

E uşor să fii bărbat. Chiar este. Cine contrazice asta nu este conştient de bărbăţia sa, fără referire la înzestrările fizice, şi mai mult, nu e conştient că lumea încă îl favorizează deasupra femeilor în multe posturi. Poate nu mai este la fel de răspândită această mentalitate, dar a existat şi încă are multe reminiscenţe.

Cam atât despre diferenţele de suprafaţă. Acum să trecem la cele de esenţă.

Se ştie că femeia este mult mai predispusă spre comunicare, spre diplomaţie, spre lucruri care necesită o oarecare afinitate şi imaginaţie. Totodată, femeia este mult mai sensibilă decât bărbatul. Lucrurile au o altă proiecţie pentru ea, şi deşi adesea răspunsul pentru argumentare poate fi redus la un “aşa simt eu”, s-a constatat că de fapt femeia procesează mult mai repede evenimentele şi că adesea are dreptate prin acea decizie, dar nu o poate explica la fel de logic precum un bărbat. S-au scris diverse cărţi şi tratate despre cum influenţează factorii externi atât bărbatul cât şi femeia. Predominant, bărbatul îşi va asuma rolul defensiv, şi va încerca să aplaneze sau chiar să respingă aceste intruziuni, pe când femeia va fi mai sensibilizată, iar echilibrul ei emoţional va fi afectat de schimbul de stări dintre ea şi aceşti factori. Desigur că este o afirmaţie cu potenţial sexist, dar este o discuţie per ansamblu. Revenind, aceasta abordare duce la o evidentă creştere a empatiei femeii, pe când bărbatul va considera triviale abordările emoţionale. Adevărul este că femeia are un mult mai bun management afectiv, înţelegând acest mecanism şi fiindu-i nativ, va putea utiliza atât mimetismul social, cât şi comportamentul asociativ sau solidar. Desigur, acesta este un dezavantaj al lui, deşi este greu să conştientizeze că femeia îl completează în tot ce face. Totodată, femeia este adesea caracterizată de un ego mai redus decât cel al bărbatului, care face din orice luptă un scop personal de câştig.

Dorinţa de putere şi dominare este nativă bărbatului, femeia mulţumindu-se şi chiar ajungând să adore locul din dreapta. Bărbaţii sunt adesea ca şi copiii, şi femeia ştie asta. Sunt uşor de manipulat cât timp au jucăriile pe care le caută. Şi femeia poate folosi oricând natura ei sensibilă ca şi factor de supunere. Dar nu o face din pură plăcere, exceptând cazurile patologice, ci pentru a obţine rezultatele favorabile amândurora.

Bărbatul are structura logicii şi a ştiinţelor în general foarte bine dezvoltată, şi asta îl face o creatură care caută constant răspunsuri ferme, clare, inteligibile. Femeia nu. Rar o femeie va dori să înţeleagă totul, deşi va căuta să ştie totul. Diferenţa de nuanţă stă însă în selectivitatea acestor informaţii, lucru care are loc printr-o filtrare rapidă şi eficientă. Ceea ce pentru bărbat poate părea insuficient, sau chiar un detaliu insignifiant, pentru femeie este adesea un lucru care traduce un fapt ascuns sau greu de observat.

Revenind la natura emoţională, izbucnirile femeii sunt numeric superioare bărbatului. Suferă mai des de factori depresivi, plânge pentru a se calma, şi simte stările care îi sunt insuflate din exterior. Bărbatul consideră acest lucru o vulnerabilitate, dar adevărul este că femeia dispune de mult mai multă forţă în aceste domenii, ceea ce o face mai eficientă în relaţionare. Cât timp nu transmiţi interlocutorului interes, empatie şi deschidere spre comunicare, nu va duce niciodată la o relaţionare fericită. Totodată însă, în anumite situaţii, se ajunge la dezechilibre emoţionale pentru femeie, şi la puternice manifestări ale sentimentelor şi trăirilor. La pol opus, bărbatul suportă mai bine eşecurile emoţionale, dar este şi mai puţin capabil din anumite puncte de vedere. Este mai distant, se manifestă mai puţin vioi, dar acestea par a fi trăsături de putere, deci derivate din esenţa lui. Poate fi adesea un handicap pe care nu l-ar recunoaşte.

Dacă toate aceste lucruri intră în sfera cinicului şi poate chiar a misoginismului, există un capitol la care femeile excelează fără discuţie în faţa bărbaţilor. Femeile ştiu să aprecieze lucrurile mici, ştiu să dea atenţie personalizată, ştiu să se bucure de evenimente cu mai mult patos, şi asta le face din nou dorite de bărbat. Pentru că da, bărbatul este perfect conştient că deşi femeia poate fi o sursă continuă de neînţelegeri şi întrebări paradoxale, tot ceea ce ea aduce în cadrul relaţiei este fundamental şi ajută la creşterea calităţii acesteia. Se vehiculează ideea că bărbatul este capul, atunci femeia este gâtul. Şi deşi există multe paradoxuri pe care bărbaţii nu le pot înţelege la femei, adevărata victorie vine din acceptarea lor aşa cum sunt, pentru că fără ele, bărbaţii nu mai au sens!

Articol scris de: Drd. ing. Rareş Terec

Sursă foto: genengnews.com