Rolul femeii în societate este, indiscutabil, unul dintre cele mai importante subiecte. Doar pentru că ar fi avut mai multă forță fizică, bărbatul și-a impus „drepturi” odioase asupra femeii, desconsiderând-o până la nivelul la care să o trateze ca pe o roabă și a avea drept de viață și de moarte asupra ei. „Reculul” nu s-a lăsat așteptat. Mișcarea feministă a reușit într-o mare măsură să răstoarne clișeele tradiționale, ajungând la extrema de a nu mai recunoaște diferențele naturale între bărbați și femei. Totuși, cum trebuie să înțelegem biblic valorile acestei instituții divine, familia, dar și modul în care femeia devine relevantă în biserică și societate?

Teologia are multe rețineri atunci când trebuie să vorbească lumii moderne despre femeie. În fața sufragetelor și a feministelor, în fața emancipării femeii și a dorinței acesteia de a-l egala și chiar de a-l întrece pe bărbat, teologia apare mai degrabă ca ofensatoare, de pildă atunci când îi refuză femeii preoția, îi cere să tacă în biserică sau îi spune că bărbatul este capul ei. Acestea și multe alte subiecte sensibile macină relația femeii moderne cu Biserica și constituie tot atâtea pricini de revoltă, mai ales printre tinere.

Mulți creștini pretind că religia lor a ridicat femeile de la un nivel al degradării, la un nivel mai ridicat al egalității. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr. De-a lungul istoriei sale, religia creștină a interzis femeilor dreptul lor la a fi tratate ca și ființe umane egale. În zilele noastre, biserica catolică, a Mormonilor și alte religii creștin-fundamentaliste interzic femeilor să ocupe vreun loc în ierarhiile bisericești alături de bărbați. Aceste biserici se opun legislației pentru drepturi egale, dreptul femeii la a avea o carieră în afara casei, libertate de alegere asupra propriilor lor trupuri. De ce?

Statutul inferior al femeii în timpul iudaismului și, mai târziu, în timpul creștinismului, este un rezultat logic, un rezultat al atitudinii sexiste a Bibliei față de femei. Parcurgând Biblia putem observa o inegalitate evidentă între bărbați și femei. Bărbații sunt considerați mai importanți, mai utili, mai valoroși și mai deștepți decât femeile. Rolul femeii este să tacă, să asculte de soțul ei, să poarte și să dea naștere la cât mai mulți copii. Femeilor nu le este permis să aibă vreo autoritate asupra bărbaților. Idealul biblic este întotdeauna femeia supusă.

Aceste atitudini biblice reflectă ideile societății primitive din perioada în care a fost scrisă Biblia. Fără îndoială, nevoia de a justifica această atitudine dezechilibrată față de femei a condus la inventarea mitului Evei. Eva, în „slăbiciunea” ei, a mâncat fructul interzis și, în consecință, a nenorocit omenirea pe vecie. Această singură poveste a dat un motiv rațional pentru ura împotriva femeilor. Câteva femei au fost glorificate în povestea lui Ruth și cântecul lui Solomon, dar ele au fost lăudate doar pentru obediența lor și pentru spiritul lor de luptă. Aceste cărți sunt, uneori, dovezi ale unor atitudini pozitive ale Bibliei față de femei! Noile traduceri și revizuiri ale Scripturii or fi schimbând ele unele cuvinte, dar misoginismul tradițional rămâne. După cum a scris Elizabeth Cady Stanton în „Biblia femeii”: „indiferent care a fost scopul Bibliei în ebraică sau în greacă, în engleză nici nu ridică în slăvi femeia, nici nu este un lucru demn pentru femei”.

Citând textele biblice ce se referă la rolul „ce se cuvine femeii”, teologi, preoți și soți au reușit să se convingă pe ei și pe femei că inferioritatea femeii a fost lăsată de la Dumnezeu și că femeile au suferit din această pricină secole întregi. Sfântul Thomas D`Aquino, marele teolog și filozof catolic afirma: „În ceea ce privește natura individuală, femeia este inferioară; deoarece puterea activă din sămânța masculină tinde către crearea unei asemănări perfecte în conformitate cu sexul masculin. Nașterea femeilor survine în urma unor defecte în puterea activă; sau în urma unei indispoziții materiale, sau chiar a unor influențe externe, cum ar fi cea a vântului de sud, care este umed, după cum filozoful Aristotel a observat”. (Elisabeth A. Clark, „Women and Religion”)

Lucrurile nu s-au schimbat în bine când a apărut Marthin Luther. Acesta a scris: „Dumnezeu l-a creat pe Adam stăpân al tuturor viețuitoarelor, dar Eva a stricat totul. Femeile ar trebui să stea acasă, să aibă grijă de casă și să dea naștere la copii. Și dacă o femeie obosește și, într-un final, moare din cauza nașterilor, nu contează. Din pricina nașterii să moară, pentru lucrul acesta există”. (Barbara Walker, „The woman’s encyclopedia of myths and secrets”).

Sfântul Augustin spunea: „Orice femeie care nu dă naștere la atâția copii cât este capabilă, se face vinovată de multe crime.” Astăzi, reverendul Jerry Falwell (USA), capul „Majorității Morale”, se opune energic unei legislații pentru drepturi egale deoarece „sfidează legea care spune că bărbatul este capul femeii, la fel cum Hristos este capul bisericii.” Falwell mai afirma: „Mai mult, eu cred că la baza mișcării pentru eliberarea femeilor există un nucleu de femei care au fost plictisite la un moment dat cu viața lor, ale căror probleme sunt de ordin spiritual. Aceste femei nu au acceptat niciodată rolurile care le-au fost lăsate de la Dumnezeu”.

Southern Baptists, cea mai mare biserică protestantă din USA, a votat la Convenția din 1984 împotriva acceptării femeilor în rândul predicatorilor, declarând că trebuie „să păstreze o supunere pe care Dumnezeu o cere”. Rezoluția citează Biblia care spune că femeile nu trebuie lăsate în ierarhii bisericești deasupra bărbaților, „altfel confuzia va domni.”

Papa Ioan Paul al II-lea făcea turnee prin toată lumea, și așa supra-populată, spunând femeilor că le este interzis să folosească mijloace de contracepție sau să facă avort chiar și în caz de viol sau incest. El le sfătuiește să se întoarcă la rolurile lor tradiționale „ca tovarășe obediente și servante ale soților lor”. De asemenea, refuza să acorde audiențe oricui susținea ideea de a introduce femei în rândul preoților Bisericii Catolice.

În zilele noastre, la fel ca în Evul Mediu, Biserica Catolică are, ca principal argument  împotriva numirii de femei ca preoți, motivul că o preoteasă cu menstruație ar „murdări”.

Enciclopedia catolică încă susține că femeile sunt inferioare sexului masculin „atât în ceea ce privește trupul cât și sufletul”. Josephine Henry, o luptătoare, din secolul 19, pentru dreptul femeilor la vot, a acuzat bisericile pentru atitudinile lor sexiste de-a lungul secolelor.

„A spus vreodată biserica, că femeile trebuie să aibă drepturi egale cu bărbații în fața legilor religioase și civile? Nicio instituție din lumea modernă nu este atât de tiranică și nedreaptă cu femeile cum este Biserica Creștină. Le cere totul și nu le oferă nimic în schimb. Istoria Bisericii nu conține vreo singură sugestie asupra egalității femeilor. Doar prin intermediul tiraniei și minciunii este creștinismul în stare să țină femeile supuse.” (Barbara Walker, „The woman’s encyclopedia of myths and secrets”).

Cu toate acestea, există şi păreri diferite, în cadrul aceleaşi Bisericii Creştine, din partea unui reprezenant de seamă al Bisericii Ortodoxe Române, părintele Arsenie Papacioc: femeia este „…o creaţie extraordinară a lui Dumnezeu. Vă daţi seama ce putere are o femeie să te scoată dintr-o stare amărâtă. Faptul că un bărbat ştie că acasă are parte de o iubire desăvârşită îl face să muncească, să câştige războaiele, să-şi rezolve problemele. Să ştiți că femeia nu gândeşte simplu. Chiar dacă nu e învăţată, ea are o putere de pătrundere deosebită şi e mult mai realistă decât un bărbat. Ea are, încă de astăzi, un sentiment pentru ziua de mâine. Însă noi discutăm, raţionalizăm nişte lucruri, dar în iubire nu este nimic raţional.”

Articol scris de Alexandru Antonache