Muzica este unul din domeniile cele mai importante în materie de relaxare şi necesitate personală. Şi la fel ca orice alt domeniu, este în egală măsură trasat de prezenţa masculină cât şi de cea feminină, atât din punctul de vedere al celor care o produc, cât și din punctul de vedere al celor care o consumă

Cântăreţul de muzică rock este destul de uşor de identificat. Părul mai lung sau uneori complet ras în cap, alteori creastă punk, hainele predominant închise, accesorii de metal la curea sau pe haine, simboluri cu diverse semnificaţii sunt doar câteva din lucrurile imediat vizibile când ne referim la acest segment musical.

Dar chiar şi în cadrul lui, femeia şi bărbatul îşi dispută diferenţele atât asupra fanilor, cât şi asupra temelor abordate. Dacă soliştii rock vor cânta adesea despre imagini masculine, lupte, război, haos, teme filozofice sau abstracte, femeile au adesea piese de natură sentimentală, cu predispoziție spre natură sau emoţii.

Remarcabile în genurile extreme, abordările soliştilor de genul masculin emană energie intensă şi o antrenare spre masculinizare, un fan înfocat încercând să-şi emuleze idolul cântăreţ. Mesajul e mai puţin relevant decât felul în care acesta atinge ascultătorul şi ce anume îi transmite ca stare, adesea fiind vorba de instincte tipic masculine (depinzând de abordarea vocală). La extrema cealaltă, solistele de genul feminin tind spre piese romantice, mai puţin intense din punct de vedere energic, dar mai puternic înclinate spre mesajul trimis. Deşi nu se axează pe o antrenare fizică, mesajul este tot menit să inspire o stare, însă mai degrabă una de empatie, de apreciere, de armonie.

Bărbatul în muzica rock este considerat un fel de zeu, dacă are suficienţi fani. Are o viaţă haotică, face orice îşi doreşte şi este un simbol al rebeliunii împotriva regulilor impuse de societate. Deşi atinge teme variate, incluzând şi onoarea sau ascensiunea spre nivele mai înalte de existenţă, este un puternic reprezentant al libertăţii personale dusă la extrem. Mai mult, unii solişti devin sex-simboluri, imaginea lor trecând peste anumite tipare considerate universale şi ajungând chiar la asemănări cu femeile.

Femeia în muzica rock este considerată divă, şi nu promovează aceeaşi imagine auto-distructivă precum bărbatul. Este definită de mult mai mult echilibru personal şi un grad ridicat de maturitate. Deşi există soliste care abordează genuri, în trecut considerate exclusiv bărbaţilor (genul death şi black ar fi bune exemple în acest domeniu), ele îşi reţin oarecum trăsăturile feminine, ceea ce poate să denote o mai bună acceptare a propriei imagini. Sau o mai fermă apreciere a acesteia.

Nu există concurenţă între cele două sexe când vine vorba de cântat. Dimpotrivă, sunt un număr foarte ridicat de trupe în care cântă atât un bărbat, cât şi o femeie, şi sunt deopotrivă apreciaţi.

Dacă facem referiri la fani, lucrurile iau o turnură şi mai omogenă. Apare o oarecare asemănare între stilurile celor 2 sexe, astfel că bărbaţii pun accent predominant pe trăsături fizice precum părul lung, barba, hainele de piele sau închise la culoare, iar femeile prezintă acelaşi stil vestimentar, machiaje fie stridente, fie discrete, dar neapărat pe o linie mai închisă, pe fundale mai negre, pe o aşa zisă linie gothică. Se remarcă folosirea culorilor neobişnuite pentru vopsirea părului, eye-liner-ului negru în jurul ochilor, care devine un laitmotiv, şi ceea ce este iarăşi surprinzător e că până şi unii bărbaţi îşi colorează unghiile. Diferenţele vestimentare devin aproape nule, rămânând vizibile doar proporţiile fiecăruia. Tricourile lungi, blugii închişi la culoare sau flanelele cu glugă şi imprimeu, toate devin simboluri de apreciere ale formaţiilor favorite. Inelele cu capete de animale sau tematici macabre, uneori lanţuri agăţate la pantaloni, unghii mai lungi sunt elemente de asemănare dintre cele 2 sexe.

Continuând predilecţiile fiecăruia, se constată o apreciere universală a motocicletelor şi multe curente au la bază lifestyle-ul de biker. De altfel, inspiraţia vine tot de la formaţiile favorite, care au preluat diverse dorinţe de libertate promovate ca formă de protest asupra regulilor şi au transformat acest lucru în moduri de manifestare a vieţii şi a principiilor acesteia.

Se poate observa deci o mult mai bună structurare a relaţiilor dintre sexe. Nu există atât de multe prejudecăţi, este o favorizare aproape exclusivistă a sexului opus în materie de parteneri, iar gusturile care ar putea fi catalogate drept obscure sau nepotrivite uneori, par să funcţioneze ca şi un liant puternic în acest caz. Deci, în toată ciudăţenia acestui fenomen care este rock-ul, interacţiunea dintre sexe are loc pe un fundal mult mai plăcut şi mai deschis, ceea ce nu poate decât să ducă la concluzia că până şi neobişnuitul poate elimina barierele neplăcute ale sexismului.

Articol scris de drd. ing. Rareş Terec, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Facultatea de Inginerie Tehnică