Ce a făcut și ce va face concret Ministerul Muncii pentru a ajuta femeile discriminate pe piața muncii? Proiecte în lucru.

 Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale (MMFPS) implementează politica publică a Guvernului în domeniul egalităţii de şanse şi tratament între femei şi bărbaţi. Din acest punct de vedere, în cadrul Programului de Guvernare au fost asumate o serie de obiective în domeniu.

Prin Strategia Naţională în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi pentru perioada 2010-2012 s-au stabilit o serie de măsuri și obiective specifice, multe din ele deja implementate și care stau la baza proiectării strategiei viitoare.

În prezent, MMFPS implementează în calitate de partener 2 proiecte finanțate din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane:

,,Campanie naţională de conştientizare publică privind egalitatea de gen şi de şanse pe piaţa muncii şi sprijin instituţional pentru dezvoltarea activităţii factorilor interesaţi în problematica egalităţii de şansă şi gen – Ș.A.N.S.A. – (ȘANSĂ|ACCEPTARE|NEVOIE|SIGURANȚĂ|ACCES LA MUNCĂ)”  al cărui obiectiv principal este creșterea gradului de conștientizare la nivel social promovării pe termen lung a principiului egalității de gen și de șanse pe piața muncii, prin imbunătățirea nivelului de cunoștinte privind condițiile existente și serviciile necesare accesului pe piața muncii al femeilor și grupurilor vulnerabile dar si a funcționării structurilor județene cu atribuții în domeniul proiectului, deja existente, prin sprijinirea membrilor pentru facilitarea procesului de implementare și dezvoltare a activității lor.

2. ,,Împuternicirea femeilor rome pe piața muncii” al cărui obiectiv  principal este dezvoltarea capacității organizaţiilor sindicale de a promova egalitatea de şanse pe piaţa muncii pentru femeile aparţinând grupurilor vulnerabile, prin consolidarea unui mecanism de cooperare sindicate – ONG-uri – instituţii relevante în promovarea pe piaţa muncii a intereselor femeilor rome, creşterea expertizei organizaţiilor sindicale cu privire la problemele specifice femeilor rome, desfăşurarea unei campanii de conştientizare a drepturilor pe care salariaţii aflaţi în poziţii marginale le au pe piaţa muncii precum şi prin realizarea unei campanii media de marketing social la nivel naţional.

De asemenea, proiectul urmăreşte să dezvolte mecanisme de prevenire şi ameliorare a formelor multiple de discriminare, să descurajeze excluderea grupurilor dezavantajate de pe piaţa muncii, gradul de noutate fiind acela că sindicatele sunt aduse în centrul mecanismelor de promovare a incluziunii şi coeziunii sociale.

 Care credeți că sunt principalele lacune legislative în acest domeniu?

 Din punct de vedere al legislaţiei în domeniul egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi şi al antidiscriminării, România şi-a asumat în întregime aquis-ul comunitar, devenind astfel model de bună practică la nivelul Uniunii Europene.

Fireşte, îmbunătăţirea legislaţiei este un proces continuu care se află în strânsă legătură cu schimbările derulate la nivelul societăţii. Responsabilitatea respectării şi implementării acestor prevederi aparţine tuturor: şi instituţiilor guvernamentale cu atribuţii în elaborarea politicilor publice şi organizaţiilor societăţii civile şi partenerilor sociali, dar şi fiecărui cetăţean cu drepturi şi responsabilităţi sociale.

 Care este, în 2012, mentalitatea societății românești cu privire la rolul femeii pe piața muncii?

 O diagnoză şi analiză a mentalităţii sociale este un proces complex, bazat pe o metodologie specifică. Identificarea unei imagini cât mai fidele a realităţii depinde foarte mult de aria de interes şi de scopul specific urmărit.

Ca o apreciere generală, se poate afirma că în România, mai mult decât în alte ţări, în special în zona rurală, modelul de societate patriarhală este dominant, repartizarea activităților în cadrul familiei fiind disproporționate și în defavoarea femeii. Dar o atare explicaţie nu este nici pe departe suficientă. Argumentarea trebuie căutată în domenii specifice de interes, ca de exemplu felul în care femeile sunt reprezentate în mesajele mass-media, gradul de reprezentare al femeilor în viaţa politică, modelele sociale promovate în educaţie, rolurile şi mai ales stereotipurile de gen etc.

 Cum vedeți evoluția femeii, pe termen mediu, pe piața muncii din România?

 Realitatea anului 2012 confirmă faptul că încă mai traversăm efectele crizei economice şi sociale, ceea ce face foarte dificilă evaluarea şi preconizarea tendinţelor pentru viitor. Cu toate acestea, atât la nivel european cât şi la nivel naţional există angajamente asumate  pentru depunerea tuturor eforturilor necesare ca situaţia femeilor pe piaţa muncii să se îmbunătăţească.

 Femeile trecute de 50 de ani par a fi un fel de paria pe piață forței de muncă pentru angajatori.  Cu ar putea ele scăpa de acest stigmat?

 Nu suntem la curent cu această categorisire a femeilor de peste 50 de ani ca fiind „paria pe piaţa muncii”.  Sigur, este o situaţie dificilă a acestei categorii de femei în ceea ce priveşte accesul pe piaţa muncii – mai ales dacă dacă acestea s-au aflat în afara activităţii profesionale pentru o anumită perioadă de timp – promovarea în funcţii de conducere sau accesul la formare profesională. Dar trebuie precizat ca nu numai aceste femei sunt dezavantajate în perioada de criza, ele intra în categoria grupului vulnerabil extins, alături de tineri (șomajul în rândul acestora este mult mai ridicat decât media) sau alte categorii: ocuparea în randul persoanelor cu handicap este mult mai redusă în România decât în alte state membre, la fel în cazul tinerilor ieșiți din sistemul de protecție a copilului.

Ministerul Muncii creează cadrul legal, politici pentru protecția grupurilor vulnerabile inclusiv pentru susținerea creeării de locuri de muncă pentru aceștia, dar în perioada de criză financiară este dificil să creezi noi locuri de muncă, pentru că doar suportul pentru ele nu e suficient în lipsa altor elemente ce țin de mecanismele economice precum distribuția, vânzarea produselor, competitivitatea lor pe piața liberă.

Sperăm ca Strategia pentru susținerea locurilor de muncă aflat acum în proiectul comun de lucru al Ministerului Muncii și al Ministerului de Finanțe să ofere suport și finalitate pozitivă inclusiv femeilor peste 50 de ani.

  “Munca are genul feminin” este un proiect care vine în sprijinul femeilor din România pentru obținerea egalității de șanse pe piața muncii. Credeți că acest tip de proiecte au puterea să îmbunătățească situația actuală în acest domeniu?

 Am avut ocazia să cunosc activitatea promovată în cadrul acestui proiect şi consider că orice iniţiativă care vine în întâmpinarea nevoilor specifice ale femeilor din România şi care contribuie la îmbunătăţirea situaţiei şi condiţiilor de viaţă ale acestora este un demers bine-venit, ce trebuie promovat şi susţinut.

 Care credeti ca sunt cauzele și factorii care influentează un acces scazut al femeilor pe piața muncii?

 Se pot invoca următoarele cauze, ce au mai mult un caracter universal, dar care pot diferi în funcţie de mediul social, economic, de vârstă, de gradul de educaţie:

• Sărăcia;
• Lipsa accesului la educaţie;
• Lipsa încrederii în sine şi în capacităţile sociale şi profesionale;
• Asumarea în exclusivitatea a sarcinilor domestice;
• Lipsa autonomiei economice şi/sau dependenţa economică;
• Lipsa unei specializări;
• Numărul redus de servicii sociale specializate care să poată prelua din sarcinile ce apasă pe umerii femeii în cadrul familiei ca ea să se poată reîntoarce în activitatea economică (suport pentru creșterea copiilor, îngrijirea vârstnicilor și a persoanelor cu handicap din familie).

 Consideraţi că politicile sociale pentru egalitate de șanse sunt cunoscute și eficiente în România? Pot fi ele un instrument viabil pentru schimbarea mentalităților și combaterea stereotipurilor?

 Proiectele și programele naţionale din domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, politicile publice şi legislaţia naţională, sunt instrumente esenţiale pentru eliminarea situaţiilor discriminatorii pe criteriu de gen şi schimbarea mentalităţilor. Totusi promovarea acestora depinde de contextul social, politic şi economic, dar şi de asumarea la nivel individual, de către cetăţeni, a valorilor egalităţii şi nediscriminării.

 Ce rol credeți că are educația în eliminarea prejudecăților?

 Educaţia este una din etapele fundamentale în formare individului ca cetăţean şi în consecinţă structura sistemului educaţional şi modalitatea de promovare a actului educaţional sunt esenţiale.

Din punct de vedere al politicilor publice, educaţia reprezintă o arie de intervenţie importantă în promovarea egalităţii de gen. Astfel, în cadrul Strategiei Naţionale în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi pentru perioada 2010 -2012 se prevede ca măsură specifică introducerea perspectivei de gen în procesul educaţional. Măsura va fi pusă în aplicare în urma evaluării nivelului şi gradului de introducere şi aplicare a perspectivei de gen în instituţii de învăţământ prin intermediul unui chestionar. 

 

Interviu realizat de Roxana Grosu, responsabil comunicare și relații publice în cadrul proiectului “Munca are genul feminin”.