Felul în care femeile au fost portretizate în diverse picturi de-a lungul timpului, ne spune multe despre felul în care acestea au fost și sunt percepute. Copilă, soție sau mamă, artiști (femei și bărbați) au încercat să surprindă faimosul etern feminin ascuns de fiecare suflet.

• Maternitate

Mary Cassatt, prin pictura „Îmbăierea copilului” (en. ,,The Bath”), încearcă să portretizeze femeia într-un mediu liniștit, subliniind legătura foarte strânsă dintre mamă și copil. Pictorița americană ne învață că „Femeile nu ar trebui să fie ceva, ar trebui să fie cineva”, iar această filosofie se poate observa și în lucrările ei.

• Delicatețe

Oscar-Claude Monet, părintele impresionismului, s-a axat pe peisaje, abordând mai puțin modelele vii. Și totuși, printre picturile sale se găsesc și câteva ce redau figuri umane, soția sa Camille fiind, bineînțeles, principala sursă de inspirație. Tabloul din 1875, „Femeia cu umbrelă”, o prezintă pe aceasta stând pe un deal în timp ce vântul îi flutură fustă, în spatele ei aflându-se copilul lor. Imaginea femeii înconjurată de natură, mișcarea unduitoare a ierbii, vântul, toate ne trimit cu gândul la delicatețe, fragilitate și calm.

• Întruchiparea frumuseții şi iubirii

Pictura „Nașterea lui Venus” de Sandro Botticelli e inspirată din mitologie spunând povestea zeiței Venus ce s-a născut din spuma mării. Ajunsă la țărm, zeița iubirii își ascunde pudic corpul, în timp ce zeița anotimpurilor, Hora, se pregătește să o acopere cu o mantie. Zefir, zeul vântului, și Aura, briza, își folosesc puterile pentru a împinge scoica aducând-o pe zeiță la țărm. Botticelli pune mult accent pe chipul angelic al zeiței întruchipând în ea idealul de frumusețe al vremii.

• Fragilitate și senzualitate

Când vine vorba de lucrarea lui Frederic „Arzătoarea June” (en. „Flaming June”), părerile sunt puternic divizate. În timp ce unii o consideră o operă de artă extrem de reușită, alții o văd ca pe un kitsch. Atracția pe care pictura o exercită asupra privitorului nu poate fi însă negată. Rochia transparentă, poziția elegantă a femeii adormite, lumina caldă-portocalie pe care pare să o emane și roșeața obrajilor și a mâinilor dată de somn, ne trimit cu gândul la un vis plăcut. Imaginea femeii dormind e una simplă, inocentă și totodată erotică. Fragilitatea ei ne este indicată de somnul profund, dar și de creanga de oleandru din colțul drept al picturii, aceasta plantă toxică simbolizând apropierea dintre somn și moarte.

• Mister

 „Mona Lisa”, de Leonardo da Vinci, este, probabil, una dintre cele mai celebre picturi ale lumii, devenind subiectul multor filme și cărți. Nu doar femeia din portret e misterioasă, ci și lucrarea în sine, având în vedere că nu se știe nimic despre muza lui Leonardo da Vinci. Se presupune că numele modelului ar fi fost Lisa del Giocondo sau că pictorul ar fi folosit chiar fața sa pentru a o reda pe Mona Lisa. Deși femeia portretizată de da Vinci nu e neapărat frumoasă, aceasta ne atrage atenția prin zâmbetul enigmatic care îi conferă o aură de mister.

• Vanitate

Frederick Carl Frieseke, pentru realizarea picturii „Femeia cu oglindă”, pare să se fi inspirat din lucrările lui Tiziano și a altor pictori cunoscuți, în care femeia (întruchipată adesea de Venus) se privește în oglindă, aceasta devenind o alegorie a frumuseții dar și a vanității. În lucrarea lui Frieseke, femeia e așezată în fața unei oglinzi de perete, folosind o oglindă mai mică pentru a putea avea o imagine cât mai completă a sa. Postura lucrată a femeii și costumația de interior par să ne indice faptul că admirarea propriei reflecții este o activitate cât se poate de obișnuită pentru ea.

• Femeia fatală

În opera lui Gustav Klimt femeia fatală e o temă constantă. În acest caz, autorul a ales să folosească o eroină din Vechiului Testament. Judith îi taie capul generalului Holofern după ce l-a sedus cu promisiuni de pasiune și își salvează, astfel, orașul de invadatorii babilonieni. Senzualitatea pe care o emană Judith nu poate trece neobservată: bărbia ridicată, buze ușor depărtate și ochi întredeschiși, nuditatea acesteia, toate ne trimit cu gândul la postura unei zeițe antice. Atitudinea sfidătoare e completată de capul tăiat al lui Holofern pe care aceasta îl ține în mână ca pe un trofeu.

•  Puterea de a îndura

Frida Kahlo, artista din Mexic, a uimit o lume întreagă cu lucrările ei. Autoportretul „Cele două Fride” reprezintă una dintre cele mai expresive lucrări ale sale. Pictura din 1939 surprinde durerea autoarei datorate divorțului de Diego Rivera. În partea stângă a tabloului, vedem o Frida îmbrăcată în mireasă. Partea de sus a rochiei îi este desfăcută și prin ea se poate vedea o inimă deschisă. Rochia e pătată de sângele ce curge dintr-o arteră tăiată pe care aceasta încearcă să o prindă cu o clemă medicală. În partea dreaptă vedem o Frida sănătoasă, puternică, îmbrăcată în costumul popular mexican. Peste rochie îi putem vedea inima sănătoasă. În mâna dreaptă, cea de a doua Frida ține o camee reprezentându-l pe Rivera când era copil.