Pe o scară de la 1 la 10, cât de fericite ați fost ieri? Dar în ultima săptămână? Cât de fericite ați fost în ultimul an? Studiile de specialitate (Stevenson & Wolfers, 2009; Plagnol & Easterlin, 2008) ne avertizează că femeile din ziua de azi au atins pragul maxim de nefericire din ultimii 40 de ani. Întrebarea firească este de ce? Și ce putem face în această privință?

Dacă ar fi să întrebăm un grup de femei cum e viața lor în general, unele ne-ar răspunde probabil că sunt stresate, altele că au probleme în relația de cuplu, că întâmpină dificultăți materiale sau că resimt presiuni la locul de muncă. Și acest grup de femei nu este unul izolat; cu toții avem prietene, colege, mame, surori care sunt nefericite sau care se simt supra-încărcate în viața de zi cu zi.

SITUAȚIA ACTUALĂ – Justin Wolfers și Betsey Stevenson – colegi la Universitatea din Pennsylvania, dar și un cuplu în viața reală – au analizat date începând cu 1972 cu privire la bunăstarea subiectivă a europenilor si a americanilor. Ce au constatat a fost că nivelul de fericire al femeilor a scăzut treptat și constant, iar dacă acum 40 de ani femeile erau considerate a fi mai fericite decât bărbații, în prezent situația este fix inversă. Pentru a înțelege fenomenul, cei doi cercetători au analizat factori care pareau să coreleze cu nefericirea la femei, cum ar fi starea civilă, numărul de copii, educația sau venitul, dar niciunul dintre aceștia nu a putut explica schimbarea de peste ani. „Este o enigmă”, zice Wolfers. „Nu știm cu adevărat ceea ce se petrece” și „se pare că rezultatele noastre nu pot fi explicate de un simplu fenomen social”, mai adaugă acesta.

EXPECTAȚII SOCIALE ȘI CULTURALE – În căutarea unui verdict, o explicație plauzibilă a acestui fenomen ar putea fi determinată de normele sociale și culturale. Stephanie Coontz – profesoară de istorie și studii familiale în cadrul Evergreen State College din Olympia, Washington – consideră că declinul nivelurilor de fericire al femeilor reflectă ceva mult mai subtil. Cu toate că femeile din ziua de astăzi lucrează mult mai multe ore ca femeile din 1970, nu cantitatea muncii, cât presiunea ca ele să mențină legături sociale puternice atât la serviciu cât și acasă, le induce acestora un sentiment de nefericire. „Femeile sunt învățate prin socializare să creadă că ele sunt responsabile pentru legăturile emoționale”, spune Coontz, iar „atunci când nu pot atinge astfel de așteptări, devin stresate”.

PRESIUNEA ÎN RÂNDUL ADOLESCENTELOR ȘI FEMEILOR TINERE – Există o tendință paralelă și în rândul fetelor mai tinere. Stephen Hinshaw – psiholog la Universitatea din California, Berkeley – arată că procentele suicidului, al depresiei și al comportamentelor auto-distructive au crescut în ultimele două decenii. Hinshaw pune această tendință pe seama sentimentului de eșec pe care îl au fetele tinere atunci când nu se ridică la standardele culturale „imposibile”.

Cu toate că starea de depresie nu este opusul fericirii, Hinshaw consideră că această tendință identificată în rândul adolescentelor ar putea avea o legătură cu nivelul din ce în ce mai scăzut în rândul femeilor. „Fetele și femeile tinere din cultura noastră simt că trebuie să exceleze în toate domeniile – să știe să aibă grijă de alții, să aibă succes la serviciu sau la școală, să fie atrăgătoare – și toate acestea în același timp”, spune Hinshaw. În aceeași ordine de idei Wolfers concluzionează: „Poate că femeile simt că dacă nu au succes peste tot, nu au succes nicăieri”.

O EXPLICAȚIE ALTERNATIVĂ – O ipoteză alternativă care ar putea explica declinul observat este că femeilor din ziua de azi le este mai ușor să vorbească deschis despre provocări sau dezamăgiri. Mai mult, ele nu mai au ca termen de comparație doar vecina de palier, ci se compară și cu bărbații de la locul de muncă, adaugă Wolfers.

Mergând pe aceeași linie, așteptările relativ joase ale femeilor din anii ’70 împreună cu optimismul insuflat de mișcarea feministă ar putea fi responsabile pentru nivelurile „umflate” de fericire înregistrate atunci. În ultimii 40 de ani e posibil ca expectațiile femeilor să fi crescut și deci nivelurile de fericire să fi scăzut. Coontz explică acest fenomen printr-o analogie, spunând: „Dacă iau cina într-un restaurant elegant, sunt mai predispusă la a mă plânge dacă serviciile au fost de slabă calitate, lucru care nu s-ar întâmpla dacă aș lua cina într-un restaurant obișnuit unde nu mă astept la servicii extraordinare”. Așadar, femeile sunt mai fericite atunci când așteptările lor sunt îndeplinite.

CONCLUZIE – Deci, ce este de făcut? Dacă fetele și femeile nu ar mai fi atât de concentrate pe ideea de perfecțiune, ar fi mai relaxate și mai liniștite, stări care are face loc mai ușor unei emoții cum este fericirea. Totodată, în ciuda modernității care ne obligă să trăim cu o repeziciune fără precedent, e bine să nu uităm elementul uman, familie, prieteni și oameni, care ne ajută pe toți – femei sau bărbați – să trecem de la o zi la alta.

Adecvat contextului, Voltaire spunea: „Nu lăsați perfecțiunea să fie dușmanul lucrului bine făcut”.

SURSE:

Diener, E, Suh, E. M., Lucas, R. E., Smith, H. L. (1999). Subjective Well-Being: Three Decades of Progress. Psychological Bulletin, 125(2), 276-302

Nolen-Hoeksma, S. and Rusting, C.L. (1999). Gender differences in well-being – In Kahneman et al (1999) Well-Being: The Foundations of Hedonic Psychology, New York: Russell Sage Foundation

Plagnol, A. C. & Easterlin, R. A. (2008). Aspirations, Attainments, and Satisfaction: Life Cycle Differences Between American Women and Men. Journal of Happiness Studies.

Stevenson, Betsey & Wolfers, Justin (2009). The Paradox of Declining Female Happiness. American Economic Journal: Economic Policy, 1:2, 190–225 http://www.aeaweb.org/articles.php?doi=10.1257/pol.1.2.190

Suttie, Jill, (2009). Is There a Happiness Gender Gap? http://greatergood.berkeley.edu/article/item/is_there_a_happiness_gender_gap/

Articol scris de drd.Alexandra Jugureanu, Brunel University, Londra