În România, potrivit statisticilor oficiale (trimestrul I, 2011), rata de ocupare a populației în vârstă de muncă este de 58%, însă gradul de ocupare este mai mare pentru bărbați. Astfel 64,6% dintre bărbați au o ocupație spre deosebire de doar 51,5% dintre femei¹. Altfel spus, oficial, aproape una din două femei nu are o ocupație. Dacă ne uităm în jurul nostru, aceasta ar însemna să cunoaștem, fiecare dintre noi, multe femei fără ocupație, fără serviciu, o mică afacere sau măcar un loc de muncă plătit la negru.

În realitate măsurile active de atragere a femeilor pe piața muncii au în vedere folosirea uneia dintre posibilitățile prin care România poate crește, beneficiul fiind nu doar munca propriu-zisă (adică un venit pentru acea femeie și o sumă de taxe și impozite aferente muncii ei) ci și creșterea stimei de sine și încurajarea dezvoltării ei și a familiei din care face parte.

O parte din dificultățile integrării în muncă a femeilor este explicată prin funcționarea unor stereotipuri, de genul “femeile nu se pot dedica serviciului pentru că sunt tot timpul cu gândul acasă la copii”. Stereotipurile sunt acele clișee greu de schimbat prin care tindem să categorizăm oamenii cu care ne întâlnim. De regulă, ne ajută să formăm o scurtătură mentală atunci când cunoaștem alte persoane și chiar ne ajută să relaționăm mai ușor în prima fază. Pe piața muncii ele pot crea situații discriminatorii, o femeie neprimind de multe ori șansa prin care să demonstreze că este performantă sau cel puțin la fel de performantă ca și un bărbat.

În urma focus grupurilor realizate de Asociația C4C – Communication for Community, în cadrul proiectului ”Munca are genul feminin” (ID 63494), realizate cu participante ce au vârsta cuprinsă între 19 și 45 de ani – atât femei ce au un loc de muncă, cât și femei ce sunt în cautarea unuia – am constatat că ele recunosc și se confruntă permanent cu astfel de stereotipuri, în mod deosebit la angajare. Acestea capătă diverse forme, și se referă în special la vârstă, sex și starea civilă a celui sau celei ce își caută un nou loc de muncă. Astfel, femeile care au deja copii sau care își doresc să fie mame trebuie să aleagă mereu între carieră și familie. Și aproape nimeni nu ia în serios posibilitatea ca un bărbat să solicite concediu de paternitate.

Stereotipurile și efectul nociv ale acestora, cum este de exemplu discriminarea, afectează femeile. Și denaturează perspectiva angajatorilor, o ”comandă” de angajare fiind formulată cel mai des astfel: ”am nevoie de un bărbat care să …”. Confruntarea stereotipurilor generează dezvoltare, în orice companie și în orice situație. Pentru că evaluarea unui angajat se poate face pe criterii cât mai obiective, scopul fiind să ai în organizație cel mai bun angajat din punct de vedere al performanței, nu din punct de vedere al sexului. Experții din cadrul echipei proiectului sunt preocupați să le sprijine pe femeile din grupurile țintă ale proiectului să facă o schimbare pozitivă în viața lor.

Mesajul nostru pentru ele este: ”Dacă vrei să-ți perfecționezi pregătirea sau vrei să înveți o meserie nouă, care știi că îți place, noi oferim cursuri de calificare și recalificare gratuite. Iar dacă ești deja mama, tutore sau ai copii în îngrijire, îți punem la dispoziție gratuit și serviciul de tip „școală după școală‟. Implicându-se în proiect, ele se pot implica în construirea propriului viitor și a unui viitor mai flexibil pentru femei, în comunitățile din care fac parte.

Pentru informații suplimentare: Oana MATEI, Coordonator (Solicitant) Implementare Regiunea București – Ilfov, Asociația C4C – Communication for Community, Tel.: +4031 711 52 40, Fax: +4031 711 52 42, E-mail: office@c4c.ro, www.c4c.ro/munca/, sau pe facebook: Asociaţia C4C – Communication for Community.

¹http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/somaj/somaj_I_11.pdf accesat în data de 29 iunie 2011