Femeia, în publicitatea din România, apare în diferite ipostaze. De la gospodina care are coşmaruri cu maşina de spălat stricată, până la diva senzuală și femeia de succes, publicitatea din România nu oferă imagini originale ale femeii, ci, mai curând, trimite la modele prescrise şi învechite.

Publicitarii și marketerii susțin că o reclamă trebuie să folosească limbajul şi imaginarul colectiv al publicului căruia i se adresează și, de aceea, când vine vorba de promovarea detergenţilor sau a produselor destinate îngrijirii locuinţelor, spoturile apelează la stereotipul femeii gospodine. Aceste stereotipuri care au la bază femeia casnică, își au rădăcinile în antichitate. De exemplu, filosoful grec Aristotel considera „caracterul femeilor ca suferind de o imperfecţiune naturală”, caracterizând femeia ca fiind „mai amară decât moartea”. În sensul tradiţiei biblice, primii creştini considerau femeile vinovate pentru căderea lui Adam în păcat. Situaţia nu s-a schimbat nici mai târziu. În Franţa, în 587 era noastră, s-a ţinut o adunare publică pentru a decide dacă femeia poate fi sau nu considerată cu adevărat o fiinţă umană, iar înainte de 1850, femeile nu erau considerate cetăţen